Informații Utile

O dată cu fiecare bătaie a inimii sângele este transmis mai departe pentru a asigura o bună funcționare a organismului. Insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu mai pompează sângele adecvat și este slăbită. Cea mai frecventă cauză este afectarea mușchiului cardiac, în special după un infarct miocardic.

O dată cu fiecare bătaie a inimii sângele este transmis mai departe pentru a asigura o bună funcționare a organismului. Insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu mai pompează sângele adecvat și este slăbită. Cea mai frecventă cauză este afectarea mușchiului cardiac, în special după un infarct miocardic.

1. Ce este sindromul de apnee în somn (SAS)?

Sindromul de apnee în somn este o tulburare respiratorie caracterizată prin întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului, cauzate de colapsul parțial sau complet al căilor respiratorii superioare. Aceste întreruperi pot dura de la câteva secunde până la peste un minut și se manifestă sub forma apneii (oprire completă a respirației) sau hipopneei (scăderea fluxului respirator).

Consecințele fiziologice ale acestor episoade includ:

• reducerea nivelului de oxigen în sânge (hipoxemie);
• micro-treziri frecvente care fragmentează somnul;
• activarea repetată a sistemului nervos simpatic.

Aceste efecte contribuie la o calitate scăzută a somnului și la creșterea riscului pentru multiple afecțiuni cronice.

1.2. Cauze și factori de risc

Cauzele principale implică modificări anatomice la nivelul căilor respiratorii superioare:

• hipertrofia amigdalelor sau a bazei limbii;
  
• alungirea vălului palatin și a luetei;
  
• obstrucții nazale (deviație de sept, hipertrofie de cornete nazale);
• îngustarea spațiului retrofaringian prin relaxarea musculaturii în timpul somnului.

Factori care agravează sindromul:

• obezitatea (creșterea țesutului adipos în zona cervicală);
  
• vârsta înaintată (scăderea tonusului muscular);
  
• consumul de alcool sau sedative;
  
• poziția de somn (apneea este mai frecventă în decubit dorsal).
  

1.3. Simptome caracteristice

• sforăit intens și întrerupt, observat de partener;
  
• episoade de sufocare nocturnă;
  
• somnolență diurnă excesivă;
  
• oboseală cronică, cefalee matinală;
  
• dificultăți de concentrare, iritabilitate.
  

Apneea de somn este asociată cu boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, infarct miocardic), diabet zaharat de tip 2, accidente vasculare cerebrale și afecțiuni neurocognitive.

1.4. Opțiuni de tratament

Tratamentul urmărește reducerea numărului de episoade de apnee și îmbunătățirea calității somnului:

a) Terapia cu presiune pozitivă continuă (CPAP)

Este tratamentul standard. Pacientul poartă un dispozitiv ce aplică o presiune constantă asupra căilor respiratorii pentru a preveni colapsul acestora. Este foarte eficient, dar necesită adaptare și complianță bună. Surse: American Academy of Sleep Medicine, NHS – Sleep Apnoea

b) Pierderea în greutate

Scăderea masei corporale, în special în zona gâtului, poate reduce semnificativ severitatea apneei.

c) Tratamentul chirurgical

Se indică atunci când tratamentele conservatoare nu dau rezultate. Intervențiile chirurgicale vizează corectarea obstrucțiilor anatomice.

• Chirurgia nazală: corectarea deviației de sept, reducerea cornetelor;
  
• Uvulopalatofaringoplastia (UPPP): îndepărtarea excesului de țesut de la nivelul vălului palatin, luetei și pereților faringieni;
  
• Radiofrecvența palatină (uvulopalatoplastie cu radiofrecvență): tehnică minim invazivă care utilizează unde de radiofrecvență pentru a rigidiza și remodela țesuturile moi ale vălului palatin.
  

1.5. Detalii despre uvulopalatoplatia cu radiofrecvență

• se efectuează cu anestezie locală, în regim ambulator;
  
• scopul este reducerea vibrațiilor care cauzează sforăitul și mărirea spațiului aerian posterior;
  
• intervenția este rapidă (15-30 min), cu durere minimă;
  
• recuperare: 5–14 zile, cu regim alimentar adaptat.
  

Pașii principali ai procedurii:

1. Anestezie locală (spray + infiltrație);
   
2. Introducerea unei sonde de radiofrecvență în vălul palatin și luetă;
   
3. Posibilă secționare a luetei sau a pilierilor posteriori, dacă este necesar;
   
4. Aplicarea unui tratament postoperator cu antiinflamatoare, antibiotice și analgezice;
   
5. Reevaluare la 5-7 zile și la 30 de zile post-intervenție.
   

Este o procedură cu risc redus, ce poate fi repetată sau completată ulterior dacă este necesar.

Este important să discuți deschis cu medicul tău pentru a determina dacă infiltrațiile caudale sunt potrivite pentru situația ta specifică. În urma discuției vei a avea o înțelegere clară a beneficiilor și riscurilor asociate acestei proceduri. 

O colaborare strânsă între tine și medic contribuie la luarea unei decizii informate și personalizate privind tratamentul adecvat pentru problemele cu care te confrunți.

Echipa de medici specialiști Jose Silva îți stă la dispoziție pentru a rezolva la timp problemele tale de sănătate.

Surse recomandate pentru aprofundare:

• Mayo Clinic – Sleep Apnea
• Johns Hopkins Medicine – Sleep Apnea Surgery
• NIH – National Heart, Lung, and Blood Institute
• European Respiratory Society Guidelines

1. Ce este angioplastia cu balon?

Angioplastia cu balon este o procedură minim invazivă utilizată pentru lărgirea arterelor sau venelor îngustate ori blocate, cu scopul de a restabili fluxul normal de sânge către organe și membre. Intervenția se realizează prin tehnici endovasculare, fără incizii mari, folosind un cateter ghidat radiologic

În timpul procedurii, chirurgul vascular introduce un mic balon în zona îngustată a vasului de sânge. Prin umflarea controlată a balonului, peretele vasului este dilatat, iar fluxul sanguin este îmbunătățit.
În anumite situații, după dilatare, se poate implanta și un stent – un tub metalic foarte fin, sub formă de plasă, care are rolul de a menține vasul deschis pe termen lung.

1.2. Cum se realizează angioplastia?

Accesul pentru angioplastie se face printr-o mică puncție sau, mai rar, printr-o incizie de mici dimensiuni la nivelul pielii (de obicei în zona inghinală sau la nivelul brațului).

Prin acest orificiu, chirurgul vascular introduce un cateter – un tub lung, subțire și flexibil. Cu ajutorul razelor X (fluoroscopie), cateterul este ghidat până la nivelul îngustării sau blocajului vascular.
Prin cateter se introduce balonul, iar dacă este necesar, și stentul.

Procedura se desfășoară, de cele mai multe ori, sub anestezie locală, pacientul fiind conștient pe parcursul intervenției.

1.3. Când este necesar stentul?

Stentul nu este utilizat în toate cazurile. Decizia de a implanta un stent depinde de mai mulți factori, printre care:

• gradul de îngustare a vasului;
• rigiditatea peretelui arterial;
• riscul de reîngustare după angioplastie;
• localizarea și lungimea leziunii.

Rolul stentului este de a menține vasul deschis, de a reduce riscul de restenoză (reîngustare).

1.4. Pentru ce afecțiuni este indicată angioplastia?

Angioplastia este utilizată cel mai frecvent pentru tratarea:

a) Bolii arteriale periferice (BAP)

Aceasta apare atunci când arterele care transportă sângele către membrele inferioare sau către alte organe se îngustează din cauza depunerilor de colesterol, calciu și țesut fibros (plăci de aterom).

b) Îngustărilor venoase

Angioplastia poate fi folosită și pentru dilatarea venelor îngustate, care transportă sângele din membre și organe înapoi către inimă și plămâni.

1.5. De ce se îngustează arterele?

În mod normal, arterele sunt largi și elastice. Odată cu înaintarea în vârstă, pe pereții acestora se pot depune:

• colesterol;
• calciu;
• țesut fibros.

Aceste depuneri formează plăci de aterom, care îngustează treptat vasul și pot duce la blocarea fluxului sanguin.

Scăderea sau oprirea circulației către membre sau organe vitale (inclusiv creier) poate avea consecințe grave, precum:

• durere severă;
• ulcerații și gangrenă;
• amputarea membrelor;
• accident vascular cerebral.

1.6. Factori de risc

Riscul de apariție a bolii arteriale periferice crește odată cu vârsta. Aproximativ 1 din 3 persoane peste 70 de ani suferă de această afecțiune. Alți factori importantanți:

• fumatul
• diabetul
• hipertensiunea arterială
• obezitatea
• nivelul crescut al grăsimilor în sânge

Acești factori pot determina apariția bolii chiar și la vârste mai tinere.

1.7. Angioplastie sau bypass?

Pentru refacerea circulației sanguine, chirurgul vascular poate recomanda:

• angioplastia (chirurgie endovasculară)
• bypass-ul (chirurgie deschisă)

Când este preferat bypass-ul?

În cazurile de boală arterială avansată, cu leziuni extinse sau multiple, bypass-ul poate fi cea mai eficientă soluție.

Angioplastia cu balon, cu sau fără stent, este o metodă modernă și eficientă de tratament pentru îngustările vasculare, care poate preveni complicații grave și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului. Evaluarea corectă și alegerea tratamentului potrivit se fac întotdeauna individual, în urma consultului de specialitate.

O colaborare strânsă între tine și medic contribuie la luarea unei decizii informate și personalizate privind tratamentul adecvat pentru problemele cu care te confrunți.

Echipa de medici specialiști Jose Silva îți stă la dispoziție pentru a rezolva la timp problemele tale de sănătate.